Crepuscul

Asculta intunericul. Il  vezi? E chiar acolo, rade spre noi cu ochi de stele. Intinde mana, atinge’l. Lasa’l sa’si contureze prezenta prin umbre diafane, sa’ti impaienjeneasca vederea. Invata sa privesti cu sufletul. Cenusa trecutului arunc’o in imensitatea lui coplesitoare, las’o sa se piarda in el. Pierde’te in el.

Undeva departe, dincolo de timp

Oare ai pierdut tot ce ai fost vreodata? Te’ai lasat oare in urma, fara sa mai privesti inapoi spre diafilmul uzat al vietii si te’ai avantat in valtoarea unei rutine goale de sentimente?

Poate ca n’ai fi vrut sa te lasi pierdut printre firele de nisip care s’au scurs din clepsidra timpului .. Acum esti mare si traiesti cu impresia ca le stii pe toate. Poate ca esti doar un alt adult frustrat, inchis intr’un birou plin de hartii, gol de continut si de sperante. Ti’au disparut fluturii din stomac, esti tintuit in chingile metalice ale maturitatii si ti se pompeaza in vene monotonia vascoasa in care te afunzi adanc, tot mai adanc, zi dupa zi. Esti sedat, pentru ca singurul tau rol ca adult este sa uiti si sa te prefaci ca traiesti.
Nu mai esti demult cine vrei tu sa fii. Esti cine vrea societatea. Te’ai transformat in persoana pe care, nu cu mult timp in urma, o urai cu toata fiinta.
Unde s’au dus toate .. ? Zambetul pueril, inconstienta care te’a alimentat cand erai in goana dupa ceva palpabil, care sa ramana in viata ta, rebelitatea fara cauza, amintirile pe care le’ai strans atata amar de vreme pentru ca mai apoi sa le risipesti in marea unei vieti alb-negre.

Unde sunt zilele in care te trezeai cu soarele in fata, in care impleteai sperante argintate, in care te bucurai la intensitate maxima de fiecare secunda care strabatea un ocean de indoieli pentru a ajunge la tine? Le’ai pierdut pe toate .. Cu ce pret ai aruncat toate astea .. ? A meritat .. ?

Fugi, fugi spre apus cu bratele deschise, la sfarsitul lumii, dincolo de timp si regaseste’te .. Uita de iluzia murdara a maturitatii. Pana la urma nu este mai greu decat un joc de’a v’ati ascunselea, nu’i asa .. ?

Aproape liniste

– Alergand odata cu timpul, ai furat cununi de lauri, ai stagnat zborul spiritelor, ai smuls cu jind copilarii, toate acestea fara sa arunci o singura privire in urma’ti. Poate ca ai fi vazut lumina stinsa din spatele ochilor lor, impaienjenita de fiorul rutinei, sau ai fi auzit strigate cersind gloria de sub bagheta magica a visarii. De ce distrugi? Si mai ales .. pe cine?
– Nu imi este permis sa privesc in urma. In ochiul meu s’a strans marea vietii in care am risipit cenusa brumei lor de simplitate si frumusete. Le’am tacut ritmul si au tacut. I’am facut sa uite pe acorduri de chitara zbateri de’o viata, si au uitat. Am furat. Suflet, zambet, lumina, viata. Am vrut sa am eu toate astea, dar nu am nimic. Mi’a ramas doar gustul amar al prafului de amintire.
– Si totusi, de ce continui?
– Sunt sortit sa port aceasta pecete pe umeri pana cand trec dincolo.
– Ai o viata cladita pe intuneric ..
– Te inseli. Eu nu am viata. Am doar puterea de a ma alimenta din povestile lor care incep frumos. Acum ma sting, pot sa simt cum caldura lor imi paraseste trupul, cum fumul infrangerii imi alearga prin vene.
– Pluteste in limbi de flacari si reda’le vederea, dorinta de a visa cuvinte spre un cer amortit de iluzii argintate.

Imi amintesc cum fluturi de intuneric m’au parasit.

Necuvintele

Am impresia ca sentimentele mele sunt ca apa care curge in bazin la veceu. Patetic, stiu. Si ce e si mai patetic, faptul ca am ajuns pana aici ca sa realizez ca nu ne mai leaga nimic.

Mi’e frica de tine, pentru ca tu esti bun. Eu nu mai sunt. Pentru ca tot ce a fost bun in mine, tu m’ai invatat. Tot ce ai avut bun, mi’ai dat mie. Tot ce mi’ai dat, nu mai am. Pseudo-sentimente devenite acide. False, plastice, imitatii stupide. M’ai descifrat, si acum sunt usor de citit.

Gugalu’ nostru cel de toate zilele

Uite ceva amuzant:

balmachea ( esti trist, omule. )

modele de freze de par

teen baieti suge

o baba grasana se fute

la ce sunt bune bananele?

youtube iubiri amagitoare

am oxiuri ( that sucks. stiu un psihiatru bun. )

ce stim despre fixativu de par ( .. ca se da pe par? )

face baie ( odata la cat timp? )

geaca roz

– plaiboy cu roz ( tu ce clasa esti mami, a 3a? )

ma simt ca un cacat

– mici ponei jocuri

– cauta cuvinte cu prefixul anti ( antirabic? cred ca ti’ar trebui. )

– pierce in limba puroi

– jocuri de facut jeleuri

– roz cu fum de inteligenta

– sens opus la cuvantul banca

– ce inseamna cand visezi cosuri pe nas

Plumb de septembrie

S’a asternut prea mult praf de amintire peste sentimente ruginite carora le’am dat drumul in gol sperand ca n’o sa mai simt. M’am inselat. Ai auzit de cliseul „naked in front of the crowd” ?

Vreau este sa ingrop amintiri, iar cenusa lor sa o risipesc in marea vietii. Vreau sa pot sa inchid ochii si sa nu mai stiu nimic de voi, sobolanilor.

Povestea cu slobozul

Ditz, te doare rau sa fii asa destept? De ce nu te duci mai bine sa faci ce’ti place tie mai mult la baie, in loc sa ma imputi cu desteptaciune? Din cate am vazut, ai magnificul dar de a scoate intelepciune pe toate gaurile, asa ca poti foarte bine sa’ti folosesti talentul creativ la sortat boabe de fasole.

Si hai sa’ti mai zic o chestie, domnule mare clasic in viata. Nici daca mi’ai turna glicerina boraxata de concentratie cinspe la suta in ochi nu m’as obosi prea tare sa te iau in seama, asa ca lasa’te de bancuri ca mori de foame.

M’ai lovit in ambitus

E ora noua dimineata. Un cacat suna la usa. Prin ce intorsatura a inimaginabilului m’as ridica sa deschid?

Nu vreau sa mai aud nimic de rochii, tocuri, pusca si cureaua lata si poti sa ai lumea la picioare

Am fost la paranghelie. Si ca sa’i satisfac curiozitatile lu’ dopic, am dansat pe manele. Si a fost cul. Pa’ sistem. Solo percutia. Aileile. Vreti sistemu’ lu salam? Fara numar.

In alta ordine de idei, inca imi mai vine sa cant zarzarica zarzarea si ma dor picioarele ingrozitor. Si cred ca am fost deocheata si ma durea capu ingrozitor si o intreb pe maicamea ‘de ce naiba imi e asa rau?’ la care face o baba: ‘te doare nasu?’. Nu doamna, ma doare in buric.

Untitled

Ploua. Se aude doar sunetul picaturilor sarutand asfaltul incins ce poarta pecetea atator zile cu soare .. Suntem doar noi si ploaia. Nu mai conteaza nimic acum. Trecut, viitor, lacrimi, praf, amintiri, toate astea nu mai au insemnatate. Toate se contopesc intr’un sarut tremurand, o privire fugara, o atingere timida, un zambet patrunzator, un acord dintr’o piesa uitata. Simtim cum aerul pluteste incarcat de tot ce ne’am desprins pentru o clipa. As vrea sa se opreasca ticaitul ceasului, nisipul sa inceteze sa se mai scurga din clepsidra timpului, macar pentru un moment, sa stam asa, fara sa ne mai gandim la nimic. Doar la ploaie.