Undeva departe, dincolo de timp

Oare ai pierdut tot ce ai fost vreodata? Te’ai lasat oare in urma, fara sa mai privesti inapoi spre diafilmul uzat al vietii si te’ai avantat in valtoarea unei rutine goale de sentimente?

Poate ca n’ai fi vrut sa te lasi pierdut printre firele de nisip care s’au scurs din clepsidra timpului .. Acum esti mare si traiesti cu impresia ca le stii pe toate. Poate ca esti doar un alt adult frustrat, inchis intr’un birou plin de hartii, gol de continut si de sperante. Ti’au disparut fluturii din stomac, esti tintuit in chingile metalice ale maturitatii si ti se pompeaza in vene monotonia vascoasa in care te afunzi adanc, tot mai adanc, zi dupa zi. Esti sedat, pentru ca singurul tau rol ca adult este sa uiti si sa te prefaci ca traiesti.
Nu mai esti demult cine vrei tu sa fii. Esti cine vrea societatea. Te’ai transformat in persoana pe care, nu cu mult timp in urma, o urai cu toata fiinta.
Unde s’au dus toate .. ? Zambetul pueril, inconstienta care te’a alimentat cand erai in goana dupa ceva palpabil, care sa ramana in viata ta, rebelitatea fara cauza, amintirile pe care le’ai strans atata amar de vreme pentru ca mai apoi sa le risipesti in marea unei vieti alb-negre.

Unde sunt zilele in care te trezeai cu soarele in fata, in care impleteai sperante argintate, in care te bucurai la intensitate maxima de fiecare secunda care strabatea un ocean de indoieli pentru a ajunge la tine? Le’ai pierdut pe toate .. Cu ce pret ai aruncat toate astea .. ? A meritat .. ?

Fugi, fugi spre apus cu bratele deschise, la sfarsitul lumii, dincolo de timp si regaseste’te .. Uita de iluzia murdara a maturitatii. Pana la urma nu este mai greu decat un joc de’a v’ati ascunselea, nu’i asa .. ?

Aproape liniste

- Alergand odata cu timpul, ai furat cununi de lauri, ai stagnat zborul spiritelor, ai smuls cu jind copilarii, toate acestea fara sa arunci o singura privire in urma’ti. Poate ca ai fi vazut lumina stinsa din spatele ochilor lor, impaienjenita de fiorul rutinei, sau ai fi auzit strigate cersind gloria de sub bagheta magica a visarii. De ce distrugi? Si mai ales .. pe cine?
- Nu imi este permis sa privesc in urma. In ochiul meu s’a strans marea vietii in care am risipit cenusa brumei lor de simplitate si frumusete. Le’am tacut ritmul si au tacut. I’am facut sa uite pe acorduri de chitara zbateri de’o viata, si au uitat. Am furat. Suflet, zambet, lumina, viata. Am vrut sa am eu toate astea, dar nu am nimic. Mi’a ramas doar gustul amar al prafului de amintire.
- Si totusi, de ce continui?
- Sunt sortit sa port aceasta pecete pe umeri pana cand trec dincolo.
- Ai o viata cladita pe intuneric ..
- Te inseli. Eu nu am viata. Am doar puterea de a ma alimenta din povestile lor care incep frumos. Acum ma sting, pot sa simt cum caldura lor imi paraseste trupul, cum fumul infrangerii imi alearga prin vene.
- Pluteste in limbi de flacari si reda’le vederea, dorinta de a visa cuvinte spre un cer amortit de iluzii argintate.

Imi amintesc cum fluturi de intuneric m’au parasit.

Gugalu’ nostru cel de toate zilele

Uite ceva amuzant:

- balmachea ( esti trist, omule. )

- modele de freze de par

- teen baieti suge

- o baba grasana se fute

- la ce sunt bune bananele?

- youtube iubiri amagitoare

- am oxiuri ( that sucks. stiu un psihiatru bun. )

- ce stim despre fixativu de par ( .. ca se da pe par? )

- face baie ( odata la cat timp? )

- geaca roz

- plaiboy cu roz ( tu ce clasa esti mami, a 3a? )

- ma simt ca un cacat

- mici ponei jocuri

- cauta cuvinte cu prefixul anti ( antirabic? cred ca ti’ar trebui. )

- pierce in limba puroi

- jocuri de facut jeleuri

- roz cu fum de inteligenta

- sens opus la cuvantul banca

- ce inseamna cand visezi cosuri pe nas

Plumb de septembrie

S’a asternut prea mult praf de amintire peste sentimente ruginite carora le’am dat drumul in gol sperand ca n’o sa mai simt. M’am inselat. Ai auzit de cliseul “naked in front of the crowd” ?

Vreau este sa ingrop amintiri, iar cenusa lor sa o risipesc in marea vietii. Vreau sa pot sa inchid ochii si sa nu mai stiu nimic de voi, sobolanilor.

Povestea cu slobozul

Ditz, te doare rau sa fii asa destept? De ce nu te duci mai bine sa faci ce’ti place tie mai mult la baie, in loc sa ma imputi cu desteptaciune? Din cate am vazut, ai magnificul dar de a scoate intelepciune pe toate gaurile, asa ca poti foarte bine sa’ti folosesti talentul creativ la sortat boabe de fasole.

Si hai sa’ti mai zic o chestie, domnule mare clasic in viata. Nici daca mi’ai turna glicerina boraxata de concentratie cinspe la suta in ochi nu m’as obosi prea tare sa te iau in seama, asa ca lasa’te de bancuri ca mori de foame.

M’ai lovit in ambitus

E ora noua dimineata. Un cacat suna la usa. Prin ce intorsatura a inimaginabilului m’as ridica sa deschid?

Once upon these days

Vreau sa specific in acest post de cacat, pe acest blog de cacat, ca mai mult de jumate’ din persoanele pe care le cunosc sunt de cacat. Sunt frustrata si asa sunteti si voi. Prietenii astia ai mei care au avut grija sa’mi demonstreze cu ipocrizie ca sunt de cacat, dar inca le’a mai ramas putina pentru a se preface in continuare ca e totul al dracului de roz.

Probabil ca acolo la tine e normal sa injunghii un prieten pe la spate.  Daca ai avea putin creier si ceva demnitate ai stii despre ce vorbesc.

Iti multumesc pentru sfaturile, imbratisarile si multumirile false, care, recunosc, ca de multe ori m’au ridicat cand am cazut .. Iti multumesc ma, si o fac sincer, pentru ca spre deosebire de tine, eu am o chestie numita respect.

Nu, nu vom mai trece impreuna de ziua de maine. Voi trece singura, fara sa mai privesc in urma la doua proaste care intr’un moment al vietii lor mergeau tinandu’se de mana, contra curentului.

Dor si doare

Miroase a praf. Praf intepator .. Ma doare ploaia. Durere amortita care tipa violent pana in maduva oaselor .. Mi’e frig, mi’e dor. Mi’e dor de mine, de voi, pe care va pierd. Dor sa zbor. Dor de zambete puerile, de maini ocrotitoare.

Inchide ochii.

Tarziu

Umbra rece, haosul aducator de uitare, ploaia uscata, timpul prafuit, suspinul valsului indoliat si monoton, vibrare de violete, pasul insomniei, chemari surde in aiurare, ecou funebru rasfirat pe neuitatele carari.
Suflete se ridica intr’un vals de voaluri albe, pe note cantate de aurora plina de vioare, spatiu, infinit de o tristete armonioasa. Piesa finala prelungeste agonia, presarata cu flori palite, intarziate. Noua primavara se asterne plina de soare peste vechile dureri, lasand in urma doar amintiri in culori vii, vise neclare, sau picturi parfumate, toate incercand umil sa vindece tot ce’i iubire sau ura, cu o muzica trista.
E durerea fara nume, dorul de tine, un palid visator care acum se uita in jos si zambeste amar. E lumea atat de goala de vise, sa nu lasam regretul sa ne duca departe, in zarea intunecata in care sa ne pierdem, in uitarea tacuta, poate crunta. Tot ce vom pastra de la tine este zambetul nepatat, existenta invaluita in fum si amintirea ta, lucruri ce le vom avea mereu vii in suflete.

Aiurea

Cale ferata. Plumb. Acum sunt deja departe, in trenul care se pierde la cotituri in adancuri violete. Acel tren care nu’mi ingaduie sa ma intorc. Sa ma intorc doar ca sa mai am inca o data senzatia de care nu mai sunt atat de sigura ca a fost aievea. Mirosul, imaginea, gustul pe care le’am iubit atat de mult. Acum totul este scrum. Scrum imi alearga acum prin vene, perfuziile mentale pompeaza tare, tot mai tare iluzii degradate si minciuni linistitoare. Putred. O sa ma mai uit vreodata inapoi? Amaraciune, infrigurare .. Doar asta mai am. Asta, si o esenta in care a fost picurat un pic de negru. Atat mai tii minte? Sa’mi zambesti sarcastic, pustiu, apoi sa te intorci si sa treci pe langa mine, lasand in urma’ti prezenta pe care am pierdut’o, care acum are puterea de a se contura doar prin vapori de parfum? Screeming inside.