Vreau sa specific in acest post de cacat, pe acest blog de cacat, ca mai mult de jumate’ din persoanele pe care le cunosc sunt de cacat. In special asa-zisii prieteni, persoane care au avut grija sa’mi demonstreze cu ipocrizie ca sunt de cacat, dar inca le’a mai ramas putina pentru a se preface in continuare ca e totul al dracului de roz.
Da, despre tine vorbesc, nu sunt sigura ca te simti, probabil ca in universul paralel pe care ti l’ai cladit din minciuni ti se pare normal sa injunghii un prieten pe la spate. Da’mi voie sa te anunt ca in lumea oamenilor normali, cu putin creier si ceva demnitate, nu se face asa ceva.
Iti multumesc ca mi’ai aratat ca esti o persoana cu foarte multe fete, in care nu se poate avea incredere. Iti multumesc pentru sfaturile, imbratisarile si multumirile false, care, recunosc, ca de multe ori m’au ridicat cand am cazut .. Acum toate astea nu mai au niciun rost, doar erau false, nu? Iti multumesc pentru minciunile plauzibile pe care mi le’ai turnat. Iti multumesc pentru cum ti’ai batut joc de mine. Iti multumesc ma, si o fac sincer, pentru ca spre deosebire de tine, eu am o chestie numita respect. Nu stiu daca te’a invatat cineva, respect de sine, respect pentru cei din jur. Poate ca nu te asteptai sa abordez problema asa, intr’un mod amiabil. Poate ca defapt nici macar nu stii ca am realizat cine esti, poate ca n’o sa stii ca vorbesc despre tine. Sau, daca o sa stii, o sa’ti bagi unghia in gat ca nu ti’ai atins scopul, sa ma vezi iar in noroi. Pana la urma doar asta ai urmarit in tot timpul asta. Mori, pentru ca iti multumesc. Zbiara cat te tin plamanii. Nu’mi mai pasa, doar iti multumesc. Sunt constienta cum o sa sune asta, dar datorita tie am deschis ochii si am invatat sa nu mai cred tot ce mi se spune, datorita tie am invatat ca am gresit mult crezand orbeste in anumite persoane apropiate mie, poate ca, pana intr’un anumit punct, datorita a ceea ce ai facut, invat sa fiu un om mai bun.
Tot pe aceasta cale, vreau sa cer iertare tututor celor care la un moment dat m’au avertizat despre cine esti, despre ce faci, despre ce zici. Stii ce faceam cand altii te acuzau ca esti o prefacuta, o mincinoasa, o ipocrita, o falsa, o plastica? Stii? Nu stii. O sa’ti spun acum. Iti luam apararea, asta faceam. “Nu’i adevarat, ea nu ar face niciodata asta, tinem prea mult una la alta!”.Ti’am luat apararea in fata tuturor ma. Sunt persoane care au scazut in ochii mei din cauza ta, persoane care au fost acuzate pe nedrept, pentru lucruri pe care tu le’ai facut. Imi pare rau, sincer, imi pare rau ca nu v’am crezut la timp. Imi pare rau pentru ca m’am certat o gramada cu voi pentru ea. Imi pare rau ca ati cazut voi in locul ei. Imi pare rau.
Poate ca inca mai sunt persoane pe care le poti jongla ca la circ, nu vreau sa le deschid eu ochii, vreau sa o faca singuri, de’aia nu dau nume sau indicatii exacte. Poate ca, in ciuda faptului ca din cauza ta am facut mult rau celor care chiar au tinut la mine, inca mai pot sa repar ceva in ceea ce ii priveste. Sau, daca nu, o sa ma resemnez si o sa merg mai departe, fara sa mai privesc in urma la doua proaste care intr’un moment al vietii lor mergeau tinandu’se de mana, contra curentului.
What’s this life anyway, what’s it to you and me, what are doing here and who are we supposed to be?
Make me a story book and write me away from here, I need it different now. Where we can wear each other for a while and I lend you my tears if I could borrow your smile.
And we’ll get through tomorrow, some other day .. Happy after, once upon these days.