Undeva departe, dincolo de timp

Oare ai pierdut tot ce ai fost vreodata? Te’ai lasat oare in urma, fara sa mai privesti inapoi spre diafilmul uzat al vietii si te’ai avantat in valtoarea unei rutine goale de sentimente?

Poate ca n’ai fi vrut sa te lasi pierdut printre firele de nisip care s’au scurs din clepsidra timpului .. Acum esti mare si traiesti cu impresia ca le stii pe toate. Poate ca esti doar un alt adult frustrat, inchis intr’un birou plin de hartii, gol de continut si de sperante. Ti’au disparut fluturii din stomac, esti tintuit in chingile metalice ale maturitatii si ti se pompeaza in vene monotonia vascoasa in care te afunzi adanc, tot mai adanc, zi dupa zi. Esti sedat, pentru ca singurul tau rol ca adult este sa uiti si sa te prefaci ca traiesti.
Nu mai esti demult cine vrei tu sa fii. Esti cine vrea societatea. Te’ai transformat in persoana pe care, nu cu mult timp in urma, o urai cu toata fiinta.
Unde s’au dus toate .. ? Zambetul pueril, inconstienta care te’a alimentat cand erai in goana dupa ceva palpabil, care sa ramana in viata ta, rebelitatea fara cauza, amintirile pe care le’ai strans atata amar de vreme pentru ca mai apoi sa le risipesti in marea unei vieti alb-negre.

Unde sunt zilele in care te trezeai cu soarele in fata, in care impleteai sperante argintate, in care te bucurai la intensitate maxima de fiecare secunda care strabatea un ocean de indoieli pentru a ajunge la tine? Le’ai pierdut pe toate .. Cu ce pret ai aruncat toate astea .. ? A meritat .. ?

Fugi, fugi spre apus cu bratele deschise, la sfarsitul lumii, dincolo de timp si regaseste’te .. Uita de iluzia murdara a maturitatii. Pana la urma nu este mai greu decat un joc de’a v’ati ascunselea, nu’i asa .. ?