Prea tarziu?
Umbra rece, haosul aducator de uitare, ploaia uscata, timpul prafuit, suspinul valsului indoliat si monoton, vibrare de violete, pasul insomniei, chemari surde in aiurare, ecou funebru rasfirat pe neuitatele carari.
Suflete se ridica intr’un vals de voaluri albe, pe note cantate de aurora plina de vioare, spatiu, infinit de o tristete armonioasa. Piesa finala prelungeste agonia, presarata cu flori palite, intarziate. Noua primavara se asterne plina de soare peste vechile dureri, lasand in urma doar amintiri in culori vii, vise neclare, sau picturi parfumate, toate incercand umil sa vindece tot ce’i iubire sau ura, cu o muzica trista.
E durerea fara nume, dorul de tine, un palid visator care acum se uita in jos si zambeste amar. E lumea atat de goala de vise, sa nu lasam regretul sa ne duca departe, in zarea intunecata in care sa ne pierdem, in uitarea tacuta, poate crunta. Tot ce vom pastra de la tine este zambetul nepatat, existenta invaluita in fum si amintirea ta, lucruri ce le vom avea mereu vii in suflete.
O roza galbena se uita’n jos.
rip
ugly mugly .