“Iarta’mi visarea si trezeste’ma ..”
Se indrepta cu pasi repezi spre el. Era acolo, asa cum il stia, cu ochii vii care sorbeau fiecare miscare de’a ei. Se citea nesiguranta in privirea lui, alta data scanteietoare. Ea se framanta, nu mai stia nimic, nici macar de ce venise. Tot ce ii parea cert pana la momentul respectiv, se dizolvase incet, pana ce mai ramasese doar sentimentul de vinovatie. Vinovatie care n’o lasa sa gandeasca limpede. Nu stia ce sa ii zica.
El era inca pe loc, cu ochii atintiti spre ea. O privea neclintit. In mintea ei incetosata se instalase paranoia. Avu un instinct sa fuga, sa dea tot uitarii. Inghiti in sec si ajunse langa el. Ea il imbratisa lung, evitand sa’i intalneasca privirea. Acea privire care ar fi fost in stare sa o intoarca din drum. Acea privire plina de iubire. O evita.
El vorbi primul. O ruga sa ii spuna ce se intamplase. Ea se stradui sa dea explicatii cat mai plauzibile, ragusita, nestiind ce ii da putere sa continue sa il distruga din vorbe.
- Nu mai e nimic la fel, imi pare rau. Am suficiente motive sa fac asta si stiu ca imediat cum o sa pasesc in directia din care am venit, o sa regret. Te iubesc. Doar ca s’au intamplat prea multe.
- Nu inteleg, chiar nu inteleg de ce vrei sa ne despartim.
- E increderea pe care mi’ai tradat’o. E frica neinteleasa de chestii serioase. E sentimentul pe care il am ca toate atarna de mine, ca eu voi fi singura responsabila cand voi vedea .. din nou .. dezamagirea din ochii lor .. Vreau sa se termine aici.
- Asta vrei?
- Asta vreau.
- Dar te iubesc.
Il imbratisa din nou, iar cand se desprinsera unul de altul, ea ii dadu un sarut uscat si molatic pe frunte. Se indeparta apoi cu pasi repezi, asa cum venise, reprimandu’si gandul de a se intoarce pentru a’l mai strange inca o data in brate. Pentru a’i mai simti inca o data mirosul de tigara si parfumul care i’au inundat simturile si care i’au alergat prin vene atata amar de vreme.
Acum lasase totul in urma ei, lasand senzatia de frig, frig intepator care face toate oasele sa plesneasca de durere. Intoarse capul sa il mai priveasca odata. Era cu spatele si mergea. Incerca si el sa se desprinda de ceea ce traisera impreuna. Ea se opri din mersul care o darama cu fiecare pas, si il privi. El continua sa mearga, nu avu nicio incercare de a se intoarce. Ea ramase acolo, tinutuita in pamant cu lanturi imaginare, urmarindu’l cu privirea inlacrimata. Se indeparta de ea, il vedea din ce in ce mai mic, pana cand drumul serpui la stanga si il pierdu.
Voi vreti sa ma bagati in depresie cu posturi de astea. Ce bine !!! Yaaay … o sa pot sa scriu posturi “serioase” din nou.
E dragut postu btw.
vreau sa te vad si io cum esti serios, ca pana acuma nu ti’am cunoscut latura asta pe care am sa cred ca vrei sa o tii obscura
nu e dragut, e de cacat, ma face sa vreau o perna si foarte multa bere.
Bere am baut io … nu foarte multa … da la cat am mancat azi …
De cacat … ma … stiu ca e … adica nu postu … situatia in sine … din pacate …
Da’ asta e … asa merge treaba, cine sunt eu sa spun ca s-ar putea si altfel. Pana la urma cacatu se impute … depinde doar cine isi da seama primu … si ala e ala castigat oricum. Ala (tu) se simte naspa o zi doua … o saptamana maxim … si trece peste. Mai naspa e de alat. Cel mai bine e sa nu te implici. Spunea bine azi cineva o teorie …. chiar buna. In fine … nu baga in seama un om sub influenta. Si apoi voi sunteti tineri aveti tot timpu sa aflati cat de cacat e viata.
Si daca zici ca vrei posturi “serioase” ia-mi blogu de la inceput … ca nu stiu cum am facut da s-o sincronizat prea bine cu niste chestii. Ai ce citi cacaturi neinteligibile si depresive daca asta vrei.
Cum spuneam … nu baga in seama un copil batran sub influenta. … sa vezi ce posturi de cacat bag in seara asta … sper ca nu.