Declin
Da, am trait si eu momente d’astea. Momente in care te sedezi singur cu iluzia ca tot ce a fost rau s’a risipit in fum. Te imbeti cu gustul amarui al sperantei pentru ca dup’aia un vartej de praf de amintire sa te scoata vrand-nevrand din vis. Acel vis care a durat putin, dar a fost acolo cand ai avut nevoia cea mai mare. Acel vis pe care ti l’ai dorit atat de mult incat s’a tocit, a ajuns doar un negativ uzat peste care iti mai arunci un ochi ca sa iti amintesti intotdeauna ce scop ai. Si cand in sfarsit ajungi sa obtii ce ti’ai dorit cu atata ardoare, realizezi ca defapt nu era ce cautai tu.
Sa nu ma crezi, e doar unul dintre multele momente in care traiesc doar ca sa vad cum pierd, ma ridic doar ca sa ma prabusesc iar in neputiinta. “Si totusi intind mana, crezand ca cineva o va prinde si va amana sfarsitul.”
O sa fie bine. Nici asta sa nu crezi. Nu sunt convinsa ca totul va fi bine, am doar o singura certitudine. Aceea ca odata, nu stiu cand, o sa o reusim sa ne eliberam de chingile care ne tin legati, o sa fim liberi sa zburam departe, cat mai departe, si o sa realizam intr’un final ca nu a fost chiar atat de greu precum ni se parea la un moment dat. De’abia atunci o sa fie bine.
“De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau sa privesc piscurile. Si cand vom fi sus oare se va naste o vreme? Sau o vreme a apus ..?”
la naiba.. stii am momente in care ma gandesc asa cu neuronu’ meu foarte tocit.. de ce trebuie sa trecem prin toate starile posibile inca de cand suntem ciutani.. ca asta suntem niste ciutanei.. chiar daca ne ascundem dupa o “pelicula protectoare” de oameni care gandesc.. niciodata nu credem in ce spunem.. pentru ca daca ar fi asa am fi niste actori de teatru minunati.. te cunosc ma cunosti.. si mereu vrem sa parem optimiste in unele situatii.. dar nu suntem.. de pierdut putem pierde oricand.. persoane dragi, lucruri importante.. sau chiar nimicuri.cateodata asa zisele “nimicuri” sunt mai importante si mai valoroase pt noi dupa ce nu le mai avem.. noi inca nu am invatat sa fim noi.. daca incercam asta o sa ne simtitm ciudat in pielea noastra ..”adevarata” piele a noastra.. La MuLtZi AnI pentru maine:X:X:X:X si te iubesc mult de toot>:D<:X
Si totusi speranta moare ultima. Cliseu pe cat de banal pe atat de adevarat. Inca nu aveti varsta pentru asta. Nici eu nu am, desi eu nu sunt reprezentativ pt varsta mea. Oricum spiritul, sufletul, mintea sau ce vreti voi e foooarte rezistenta. Si oricat de fara perspectiva pare viitorul in momentul asta la un moment t+1 nu va mai fi chiar asa. Nimic nu e etern in viata asta … nici depresia si sigur nici fericirea.
darcu - sunt constienta ca ar fi banal daca as crede ca exista ceva etern in viata, nu e nimic etern, defapt nici macar nu e nimic care sa dureze atat cat ti’ai dori tu. cu toate astea, chiar daca s’au intamplat multe am sa continui sa banuiesc ca o sa iasa bine intr’un final chiar daca acum imi pare un drum fara cale de intoarcere, fara scapare.